In 1717, patru loje din Londra au stabilit sa se asocieze pentru a crea Prima Mare Loja a Londrei si de a pune astfel bazele unei organizatii a francmasoneriei moderne. Cea mai veche marturie privind organizarea meseriei de zidar in Anglia dateaza din 1356, din Londra.
Un conflict opunea zidarii de piatra cu cei obisnuiti. Autoritatile municipale au dat atunci un regulament. O noua versiune este promulgata în 1481: Compania de zidari exercita controlul meseriei in Londra. Cazul ramine insa unic. In regat, nu se gasette in nici un alt loc o alta organizatie care sa exercite o autoritate echivalenta asupra acestei meserii. De altfel, nici nu se mentioneaza existenta sa ca fiind secreta ci doar cuvintul loja, utilizat pentru a numi organizatia de catre ea-insasi.
Dar acest cuvânt caracteristic a aparut incepind cu secolul al XIII-lea pentru a desemna constructia edificata pe santier, unde muncitorii isi aranjau uneltele, lucrau, mâncau si se odihneau. La inceputul secolului al XV-lea, el desemna de asemenea ansamblul zidarilor dintr-un santier, dar fara a fi facuta mentiunea unei autoritati exercitate asupra acestei comunitati. Abia in secolul al XVI-lea, in Scotia, cuvantul este in sfarsit atestat ca insemnind o jurisdictie permanenta, reglementand organizarea meseriei.
In 1598 si 1599, William Shaw, maestru de ceremonii al regelui Scotiei si supraveghetor general al Incorporatiei masonilor din Edinbrough, a publicat Status-ul care se traducea printr-o evolutie sensibila: loja contra adeptilor si accesul lor la rang de comandant, regla diferentele si pedepsea nerespectarea regulamentului. Dar diferenta cea mai revelatoare este ca masonii scotieni imparteau secrete care le sunt comunicate in cursul unei ceremonii dupa care sunt gata sa pastreze discretie. Iata toate ingredientele de baza ale unei loje masonice. Prin urmare loja a desemnat initial atelierul local, locul unde se adunau si lucrau cei de aceeasi meserie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu